Nori de noxe plutesc deasupra Capitalei

Clima Bucureştiului se înrăutăţeşte mereu, iar printre cauzele principale se numără nerespectarea normelor de mediu. Copacii şi arbuştii au un important rol în păstrarea unor temperaturi puţin oscilante şi în reducerea vitezei vântului, precum şi în reducerea cantităţii de pulberi în suspensie (praf). Potrivit datelor oficiale ale municipalităţii, în ultimii 16 ani, suprafaţa spaţiului verde a scăzut la mai mult de jumătate faţă de nivelul anului 1990. Atunci, bucureştenii se bucurau de 3.471 hectare de spaţiu verde, iar la începutul anului 2002 nu mai erau decât 1.800.Acum, spaţiul verde nici nu mai poate fi monitorizat, din cauza numeroaselor şantiere.

Potrivit funcţionarilor din Primăria Capitalei, bucureştenii „înghit” anual zeci de tone de praf din atmosferă, cele mai multe fiind aduse de vânt, în lipsa perdelei de arbori care înconjoară în mod normal toate marile oraşe europene. Apoi, aerul capitalei este plin de noxe. Fiecare bucureştean „în­ghite” anual cinci tone de substanţe poluante. Aproape 70 la sută din poluarea aerului este provocată de traficul auto
, iar diferenţa provine din activitatea industrială. Specialiştii primarului Videanu susţin că, în următorii 10-15 ani, activitatea industrială va creşte, astfel încât raportul surselor de poluare va fi invers, adică traficul va reprezenta doar 30 la sută din poluare.

Gama substanţelor evacuate în mediu din procesele tehnologice este foarte variată : pulberi organice şi anorganice care au şi conţinut de metale (plumb, zinc, aluminiu, fier, cupru, crom, nichel, cadmiu), gaze şi vapori (dioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac, acid
clorhidric, oxid de carbon, dioxid de carbon şi hidrogen sulfurat), solvenţi organici, funingine etc.

Traficul auto contribuie şi el la distrugerea sănătăţii populaţiei: în urma unor studii recente, a reieşit că arderile hidrocarburilor aduc în aer peste 150 de compuşi şi grupe de compuşi. Agenţia de protecţie a mediului Bucureşti susţine că măsurarea tuturor acestor poluanţi este imposibilă şi, de aceea, evidenţierea se concentrează numai pe acei poluanţi care au cel mai larg impact asupra sănătăţii umane sau care sunt consideraţi „buni indicatori”.

Astfel, cianurile, praful foarte fin, fumul negru, hidrocarburile policiclice aromatice, benzenul, butadiena, oxizii de azot, produşii oxidanţi, oxizii de sulf şi alte particule care nu sunt monitorizate au mari şanse să ne îmbolnăvească fără să ştim. Numeroase studii pe plan internaţional au dovedit că, peste anumite niveluri de poluare, apar efecte asupra sănătăţii oamenilor expuşi, fiind afectate persoane cu vârste foarte mici, cei care suferă de astm
sau cu probleme cronice respiratorii sau cardiovasculare.

Mai mult, o parte din aceste gaze duc la distrugerea stratului de ozon, ceea ce provoacă la om scăderea eficacităţii sistemului
imunitar, apariţia infecţiilor, apariţia cancerului de piele, arsuri grave în zonele expuse la soare, apariţia cataractelor care duc la orbire.